Povesti de calatorie cu un poet dub
Azi am avut surpriza sa gasesc in The Daily Telegraph un interviu despre calatorii cu Benjamin Zephaniah, poet dub, considerat unul dintre cei mai importanti scriitori britanici de dupa al doilea razboi mondial.
Am aflat de el in primavara si m-a fascinat de la inceput. Este un rastafarian dislexic, ce a abandonat scoala la 13 ani, dar care are 15 titluri onorifice de doctorat. Drept urmare, atunci cand politistii il opresc pe strada pentru ca pare un negru dubios sunt obligati sa i se adreseze cu titulatura “Doctor”. Daca asta nu e suficient pentru a intelege ce e cu el, o sa spun si ca a refuzat cea mai mare distinctie oferita de regina spunand ca ar fi o ofensa pentru strabunii ucisi si strabunele violate de colonistii britanici. Si daca vi se pare prea dur dupa ce auziti ce spune despre institutii si obiceiurile omului modern, aflati ca intre proteste scrie carti pentru copii.
Interviul despre calatorii nu e diferit. Atinge aceleasi subiecte, fiind o combinatie rara intre revolta si sensibilitate puerila, naturala. Dau doua exemple.
I was having a shower when I realised there was somebody in the premises… monkeys. They were like naughty kids. They’d come and steal your fruit or grab your watch. One became very close to me. It allowed me to stroke it and hold its hand and we’d go for a walk together.
Cititi tot interviul in The Daily Telegraph. Si apoi A Poet Called Benjamin Zephaniah daca vreti sa aflati mai multe.
Multumim ca ne dati si cate o altfel de “bomboana” foarte utila!