Gay Pride Paris – Liberte, Egalite, Progres
Pe vremea când abia începeau românii să se plimbe prin Europa, toată lumea se întorcea acasă cu încă o geantă plină cu ciocolată, cârnaţi, suc, gumă de mestecat, bomboane, carioci, şampon şi săpunuri. Noi am primit chiar şi margarină Linco din Germania, pe la începutul anilor ’90. Orice porcărie adusă de afară era dumnezeiască, iar oamenii o păstrau pentru ocazii speciale sau făceau bişniţă la serviciu. Dar apoi s-au deschis şi la noi magazinele cu de toate şi nu ne-a mai interesat ce mănâncă europenii.
Când a venit şi rândul nostru să intrăm în UE, am plecat toţi liberi şi doar cu buletinul să vedem cum se trăieşte afară. Să vedem ce autostrăzi au ăia, ce tramvaie şi autobuze circulă pe bulevarde, ce metrouri au şi când au fost săpate tunelurile, cu ce viteză merge trenul la ei, cum se spală trotuarul, cum se strânge mizeria după câini şi mai ales cât de diferită e de fapt Coca Cola. În afară de autostrăzi şi trenuri, ne-am convins cum stă treaba şi am închis şi subiectul ăsta pentru că nu o ducem rău.
Au mai fost şi hainele. Cine nu a plecat cu geamantul gol într-un city break în perioada de glorie a low-costului şi cine nu a lăsat mici averi prin H&M, Camden sau Parndorf? Cam cum se duceau părinţii noştri după blugi la turci cu vreo 15 ani în urmă. Dar s-au deschis şi la noi magazine şi mall-uri cu de toate şi am început să spunem că nici H&M nu mai e ce a fost. Acum nu mai mergem nici la shopping în Europa.
Şi ultimul motiv pentru care mai dădeam câte o fuga peste graniţă erau concertele. Cine vedea un Massive Attack la Budapesta era şmecher ca ăla care avea margarină Linco în ’92 şi rochie Zara în 2000. Dar au început să vină şi la noi trupe mari, ne-am făcut stadion pentru U2, aşa că în curând o să fim împliniţi şi la capitolul ăsta.
Drept urmare, ne putem îndrepta atenţia spre destinaţii exotice. Am văzut tot ce era de văzut în Europa în aceşti 5 ani şi am adus în ţară tot ce era de adus. Sau tot ce putea fi adus într-o valiză pentru că nu am adus cu noi tocmai Europa. Nu am adus nici libertate, nici egalitate, nici diversitate şi nici progres social. Dar poate vom merge să le vedem puse în practică aşa cum mergeam cândva să vedem magazinele H&M, rafturile cu ciocolată şi trenurile rapide.
Parisul nu este un oraş mare. De fapt, fără zona metropolitană, este cam cât Bucureştiul. Şi totuşi s-au găsit cam jumătate de milion de oameni care să iasă pe bulevarde la parada Gay Pride, în acest weekend. Şi nu am văzut mai mult de 50 de poliţişti pe parcursul întregii zile. Dar poate tipii îmbrăcaţi în uniforme de piele făceau cât 1.000 de poliţişti. Sau poate erau şi ei pe camioane şi dansau în chiloţi alături de asociaţiile de homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transsexuali din Căile Ferate sau GDF Suez.
Tot Parisul a fost sâmbătă în stradă şi a fluturat steaguri multicolore, începând cu copii de 12 ani şi terminând cu bătrâni de 70 de ani, pentru că asta fac europenii: dansează în stradă. De asta avem si noi nevoie. De ceva gay*, nu de oameni gri care inventează noi crize prin birouri întunecate. Până atunci, locul nostru e în altă parte.
*sinonime pentru gay: merry, cheerful, jolly, joyful, blithe, mirthful, bright, jovial, lively, glad. Sursa.
FS pentru fullscreen.
[flagallery gid=13 name=Gallery]
Foarte frumos scris – în primul rând!
În al doilea rând cred că nu are sens comparația… După atâta cretinism impus de comunismul standardizant în frici și educație nu prea e corect să aștepți reacții libertine unor oameni îngrădiți. Povara trecutului cred că e prea mare pentru ceea ce presupune libertatea spiritului. Eu mă consider handicapat de comunismul trăit de părinții mei și de sistemul educațional formativ și abia percep libertatea bunicului meu în poezii… Diferența e dată de frică după mine – suntem prea fricoși în multe ca să trăim întregi și sănătoși intern. Căutăm scuze în consumerism, în sistem, în politică, în ceilalți când noi ca nație suntem mutilați în fond…
Toleranța către exteriorul nostru e mică și pentru că am fost obișnuiți să privim foarte personal exteriorul și să ne afecteze orice fel diferit de a vedea lucrurile. Am fost învățați să ne fie frică de altceva, de altfel, de libertate. Dacă regimul de ieri ne învăța cum să fim liberi, acum să ne uităm la alții cum să fim liberi? Nu. Așadar așteptăm până ne creștem libertățile din interior, până redevenim oameni vii interesați de bucuria vieții. Până atunci ne muncim, ne înghesuim în cochilii de supraviețuire și ne încercăm norocul în practicarea libertăților încetul cu încetul. Concediul e totul acum – pentru că nu avem timp să găsim și altceva valoros? Prea ne punem jugul fără limite personale…
Etc. :)
Mai scrie Alex!!! Să urnești spirite…
Tibi.
Bravo! Mi-a placut articolul tau! Cata dreptate ai! Poate intr-o zi si in Romania va fi altfel. Eu inca consider ca tot ce se intampla este din cauza anilor de intuneric, din perioada comunismului. Cand romanul a scapat de comunism a fost exact ca un animal tinut prea mult in cusca/lant: a inceput sa alerge haotic, sa descopere, sa caute. Dar dupa un timp, se va linisti. N-am trait eu prea mult pe vremea aia, dar cunosc povestile si vad mentalitatea parintilor. Va mai trece ceva vreme pana aceasta mentalitate se va schimba, ca de fapt aici este toata problema, in mentalitatea romanilor. Generatiile viitoare vor fi altfel…sper.
Ma tot uit la ce ati scris si nu stiu ce sa raspund. Pentru ca nu imi explic situatia noastra. Evit sa dau vina pe comunism pentru fiecare defect al poporului. Si nici nu stiu cata libertate era inainte de comunism. Poate povestile din perioada interbelica sunt tot din categoria “era mai bine inainte”. Pozele cu vechiul Bucuresti sunt frumoase, dar din literatura aflam ca oamenii care se vad acolo erau ipocriti, avari sau arivisti.
Daca ar fi sa cred si eu ca romanii sunt un mare popor, tot nu as da vina pe comunism. 45 de ani sunt suficienti pentru a distruge sufletul natiunii? Sa ne gandim la alte zone geografice in care societatile sunt foarte conservatoare de sute de ani. Poate asa se schimba sufletul unui popor. Dar sa ne uitam la egipteni. I-au votat pe islamisti, dar ei nu uita din cine se trag. Nu uita ca ei sunt poporul zeului Soare si au construit piramidele. La fel sunt si iranienii. Nici ei nu uita ca sunt persi si, in ciuda imaginilor pe care le vedem in media, sunt muuuuuult mai deschisi la minte decat ne imaginam.
Cand ma gandesc la vecinii din zona vad doar rasism, xenofobie si homofobie. Deci poate comunismul e de vina. Dar Polonia, Cehoslovacia si Iugoslavia au avut mult mai multa libertate decat noi. Si totusi o duc la fel de rau ca noi la capitolul valori europene. Poate e ceva in genele oamenilor de aici care ii face sa nu accepte pe cineva diferit. In cazul asta as spune sa ne acceptam conditia si sa nu ne mai dam atat de europeni.
Si daca nu acceptam libertatea din Europa, nici noi nu ar trebui sa ne bucuram de ea. Daca nu suntem de acord ca oamenii sunt liberi sa fie cum vor si sa fie diferiti, atunci am merita sa scoatem pasaportul la orice granita ajungem si sa ni se ceara si viza. Nu este corect sa ne bucuram noi de libertatea de miscare, dar sa nu fim de acord cu libertatea sexuala a altora.
Deci ne e frica de libertate? Pai atunci sa ne fie frica si cand ne punem intrebarea “unde mergem in concediu vara asta?”. Sa ne fie frica si de numarul prea mare de optiuni pe care il avem cand mergem la cumparaturi. Sa ne fie frica si de muzica straina si sa faca Banica 5 concerte consecutive pe National Arena. Sa ne fie frica sa stam pana dimineata in club. Sa ne fie frica sa facem glume. Sa ne fie frica sa tragem apa la toaleta pe timpul noptii. Pentru ca ne e frica de libertate.
Nu cred ca ne este frica de libertate.